Inorogul, sinele

Tot respiram în pâcla gri, simţirile cu violet,

prin ochiul meu marin, din frunte-

hubloul meu, spre alte vieţi.

Curgeau ca iedera în mai :

cascade-n verde însângerat,

cu mâna rece le-mpleteam-

vii hăţuri pentru inorogi.

Ce mai fugeam în pâcla gri, cu hăţurile violet,

prin ochiul meu astral din frunte,

lăcaşul meu din alte dăţi…

Se poate să fi fost aievea,

cascade-n verde însângerat,

pădurea vie de pe mare,

pistolu-n frunte descărcat...

Ce mai gustam în pâcla gri, o apă dulce, violet,

prin cornul meu, crăpat în frunte,

din amintirea primei vieţi.