d-lui Laurian Stănchescu
Orb e cel care nu vrea sa vadă
că poezia e în toate,
iar toate se confundă în poet.
Nu vă lăsați amăgiți de trupul lui firav,
nici de fulgii căzuți de pe umăr,
lăsând în urmă-o dâră ca o pernă veche.
Dacă Rembrandt ar fi pictat un astfel de subiect,
atunci doctorul Tulp ar fi fost cu totul consternat.
Cu siguranță că mirosul cuvintelor nenăscute,
ar fi fost cam greu de suportat.
În inima lui s-ar găsi încă zvâcnind iubirea,
ușor letargică, melancolică.
Miracolul ar fi desigur în pântec,
unde, spre uimirea tuturor,
s-ar găsi nenumărate stalactite.
Ele zac ascunse de ani de zile,
formate din plânsul neplâns;
dar atinse de-un fir de lumină
strălucesc ca un cuarț orbitor.
Abia atunci doctorul și-ar fi dres vocea
și-ar fi zis: „Nu vă temeți domnilor,
avem în față-un biet poet,
care-a înghițit ce-avea la îndemînă
hm, hm... un astru. ”
