Poezii și alți demoni: 2009

"nici nu am observat cand infinitul devenise mai mic.iti scriu cu o graba pentru a nu pierde si tu imaginea ce-mi dainuie in cap.si orizontul...atat de purpuriu.
era o primavara trista,cu ploi si noroi.oamenii paseau grabiti,intr-un ritm cardiac de monoton.stiu ca paseam vesela si hotarata,cu o zambila alba tinuta strans.dobandisem o idee.si ideea a devenit pas cu pas un ideal.cum de toate se transformau in locuri noi?cercurile pe care le vedeam zi de zi s-au preschimbat in ritual scurt si distrat.copacii deveneau suport de ploi si de sarutari.si timpul...timpul se preschimba in noi.micile placeri treceau prin corp si minte...pana vedeai mai clar.si s-a format un tot.
inghetul era prilej de bucurie,de caldura inspirata din trup.
ne intindeam pe sosea in ploaie si ne sarutam,fara grija clipei urmatoare.sa fii visat ?"
"asa vreau sa te stiu" zise,si semna cu un gest pretentios scrisoarea.
trecuse deja ora cinei si se gasea pierduta in amintiri cu mainile inghetate langa biroul cu scaun vechi si incomod.mobilierul aducea un aer aristocrat,insa foarte uzat.mangaia marginile scaunului ca sa se incalzeasca.un cui o zgaria mereu si ii schimba fata intr-un portret cu buze mici si stranse.cu cat privea peretele din fata cu atat ii apareau imagini noi si parca mai vroia sa scrie.se limita sa schiteze doar un gest cu stiloul pe masa.cuvintele se impingeau nebune,in versuri,ganduri.totul fragmentar.lumina slaba incepuse sa palpaie,facand-o sa clipeasca din ce in ce mai des.
"asa vreau sa te am."si cu un gest fortat isi schimba privirea spre tot decorul care incepuse sa capete culorile vii si conturate.aranja scrisoarea intr-un plic usor ingalbenit.o stranse la piept si o lasa pe masa,alaturi de niste coli scrise pe jumatate,sau cu niste linii ce defineau siluete.nimic terminat.
trupul slab i se desprinse incet de pe curbura spatarului si incepu sa tremure.mici fiori ii faceau "pielea de gaina".nu se grabea de data asta sa puna scrisoarea langa celelalte.ii pierise entuziasmul si ramanea muta de miscari.
s-a asezat pe un pat inalt, aranjat minutios, plin de vise si de dor. fata pastra acelasi rictus,ca si cum varful de cui o intepa mereu.
in absenta-i visatoare,o umbra se petrecu prin fata geamului.ea tresari intr-un gest de uimire si de aparare.
*
era un frig teribil de ianuarie.prea putini fulgi cadeau peste pamantul mort si peisajul inghetat.nicio raza de soare din norii grei.pe strazile conturate de zidurile unor case inalte,treceau grabiti cativa trecatori.cate un caine fugea dezorientat dupa acestia.
langa un colt de casa impunatoare,un baiat agitat se plimba de colo-colo,uitandu-se rapid cand la ceas,cand la poarta metalica.era un tip inalt,slabut,cu fruntea acoperita de o palarie rigida gri.purta o jacheta neagra,ingrijita.pantofii erau usor zgariati si prafuiti.picioarele ii pareau departate de restul corpului,indoindu-se in pasi facuti din reflex.
trebuie sa fi fost orele 15.
intr-un final,aparu la poarta un batranel,care pasea lent si neatins de lume.in ciuda frigului,purta peste haine un capot tocit ce pastra inca firele aurii si o culoare fada purpurie.
tanarul se apropie de poarta ridicand curios ochii de sub borul palariei:
-buna ziua!am primit un bilet,in care mi s-a spus sa vin la aceasta adresa,joi.as dori sa vorbesc cu persoana care mi l-a trimis...dar a uitat sa se semneze.
batranelul se uita calm pe langa figura tanarului,spre un punct nedefinit:
-dar cine sunteti dumneavoastra tinere?despre ce bilet imi spuneti?
-ma numesc R.,spuse baiatul nedumerit.cum care bilet?si se scotocea nelinistit prin buzunare.
dupa cateva momente observa ca nu il mai are si se uita de jur imprejur pe trotuar.
-nu il mai am.pesemne ca l-am scapat in metrou.dar cine locuieste aici,daca nu va supara intrebarea?
-nimeni,raspunse absent batranul si se indrepta spre usa intredeschisa.
-dar nu aceasta e strada luminii,nr 3?
nu primi insa niciun raspuns.
scotocindu-se inca prin buzunare,R. privea pierdut spre casa.frigul il facu sa plece spre locuinta lui.
se trezi insa dupa o ora pe podul ce ducea spre parcul "magura".un parc aranjat cu flori ce asteptau primavara si copaci aliniati,goi.plin de ganduri se retrage spre casa,confuz si cu pasi molcomi.
locuia intr-o cladire cu peretii scorojiti,dar altfel intretinuta de ceva vreme.isi puse haina in cuierul simplu de lemn ce pazea cuminte holul,proiectand umbre scheletice cu palarii.ajuns in camera lui,R. lua mecanic o carte de pe masa si citi cu voce tare,pana ce cuvintele se transformau in mormaieli sacadate.
lasa cartea cu coperti negricioase sa cada pe pat si se tranti in raul alb de vise.patul se preschimba intr-un microunivers,plin de scenarii.R. se simtea afundat in moliciunea saltelei,de parca restul asternului l-ar fi cuprins ca intr-o groapa.
dimineata il gasi agitat,cu ochii atintiti spre fereastra.o lumina blanda patrundea prin geamul prafuit.cortinele o incercuiau cu materialul lor gros si teapan.
i se derulau in fata imaginile din visul din acea noapte.se facea ca era vara si umbla pe strazile inguste ale orasului.ajuns la o terasa,se aseza pe un scaun din rachita langa un fost coleg din scoala.acesta era palid si sorbea incet din ceasca de cafea.incepura deodata sa discute despre religie,despre adevar si cunoastere."stii ce,draga R., m-am saturat sa mai caut adevarul in oameni.cunoasterea e in noi.iti zic.in creierul nostru sunt taramuri neatinse inca.restul e o iluzie.civilizatia hindu spunea ca adevarul este cunoasterea de sine,si numai atingand-o il cunosti pe singurul dumnezeu.realitatea de zi cu zi e inutila,o inchipuire pe care o cream sa ne hranim trupul."in timp ce il asculta,R. observa ca degetele colegului erau vineti si aburii fierbinti ai cafelei nu il afectau in niciun fel,cu toate ca temperatura de afara e insuportabila.ii parea chiar ca strazile se topesc sub soarele prea puternic.
"ia biletul asta si du-te joi.o sa iti deschida o fata in alb.tu tine-o de mana".aici se incheie visul.

*
umbra se opri in dreptul geamului inconjurata de crengile copacului.
tanara ezita pana cand un ciocanit o trezeste din visare.
-vino,dragul meu!te asteptam.
el pasea greu,de parca podeaua ii impiedica pasii.
-de ce nu ai venit mai devreme?ce se intampla cu tine?nu te mai descopar.am impresia ca ai inmarmurit asa in timp.
-linisteste-te S.!nu s-a schimbat nimic la mine.poate nu ai vazut tu decat bucati din ce ti-a placut.sunt un om constant.esti rece.acopera-te!
ea se ridica brusc si se arunca in gatul lui.ii strangea cu o bucurie copilareasca chipul lui serios si ii saruta buzele uscate de frig.
-imi lipsesti,R..mi-e teama ca ai uitat jocul si surase nostalgic.timpul se scurge greu in gradina ta.poate daca ti-aduci aminte...ploaia ritmata de pe acoperisul din pod,camera cu pat si decorul putin de lemn,soarele care apunea vazut prin geamul mic pe care te tot uitai.
-era fum de tutun pe corpul tau si ma priveai calma,dezgolita.dar ploaia s-a oprit.
-intinde-te cu mine aici si om continua.
se ghemui langa corpul lui si respira incet pana cand ochii i se inchisera.un suras trist ii contura gura.te astept sa revii,ii sopti in ureche.
noaptea puse stapanire pe camera inalta si racoroasa.lumina slaba palpaia mai des,lasand sa se vada un ghem de trupuri, acoperit cu o plapuma laptoasa.

*
"nu am suficient spatiu",isi spuse R. in dimineata aceea,in timp ce se plimba prin camera.impinse cartea cazuta cu piciorul si porni spre usa.gasi o bucata de hartie pe hol.se repezi spunand "ah..aici era biletul!".cand ridica hartia textul era altul: "te-am asteptat joi,dar nu m-ai vazut.poate ca nu poti sa ma vezi inca.revino.eu te stiu."
pleca in graba spre adresa stiuta.se uita la placutele cu numele strazilor.ajuns in fata casei.suna la poarta,insa nimeni nu raspunse de asta data.pentru o clipa i se paru ca la fereastra din pod un chip il privea.revoltat de aceasta,pleca fara sa se uite in urma."ce gluma proasta!" ,isi zise in timp ce pasii il purtau spre acelasi parc.
pe o banca retrasa,statea o tanara slabuta,cu ochi blanzi,ce privea spre nori.parul negru ii delimita pometii si gatul subtire.dupa un timp,se ridica si porni pe aleea pietruita.isi tinea mainile stranse acoperite cu manusi albe.pentru un moment,privirile lor se oprira pe chipul celuilalt si un sentiment de caldura il cuprinse pe R.
ea schita un zambet si merse mai departe.
dupa un timp,R. ajunge acasa,reluand sa citeasca paginile din cartea cu coperti negre.aproape ca uita de incidentul cu biletul,cand ochii ii devenira grei si se lasa purtat de somn.
de asta data in vis,se facea ca era toamna si ca se afla intr-o camera spatioasa,cu mobilier luxos si privea spre geam la un copac ce pazea casa.batranul de casa numarul 3 ii aducea un brat de carti."am vazut frumosul si am crescut in mine.am mers pe unde am simtit nevoia si am descoperit oameni si culturi.le-am strans pe toate aici.in carti.tu insa,tine fata in alb de mana".
se trezi indispus,privind spre masa plina de carti.se grabi sa ajunga in hol,insa nu de aceasta data nu era niciun bilet.
spre dupa amiaza se plimba pe langa casele reci,nelocuite parca.
"de ce i-a fi zicand strada luminii?", se intreba R. cand fara sa isi dea seama,pasii sai l-au purtat spre aceeasi poarta metalica.de asta data era intredeschisa.o pisica se plimba pe langa usa si pe alee.avea aceeasi indiferenta ca batranul de zilele trecute.indrazni sa intre fara sa se gandeasca prea mult.
"vino sus",il chema o voce."te asteptam.ti-ai uitat ceasul."
R., nedumerit,isi ridica ceasul si il baga repede in buzunar.cand privi mai atent silueta din coltul camerei,observa ca era fata din parc.in lumina slaba,chipul ei capata un aer exotic,meridional.pielea usor cafenie si ochii mari,negri il priveau tinta.rase usor si se apropie de el.purta o rochie simpla,alba,ce semana a camasa de noapte.
-de aici incepe jocul!si il prinse de mana.
se lasa purtat fara sa se mai gandeasca la batranelul si biletele legate de acel loc.o lumina slaba patrundea printr-un geam mic,acoperit de o perdea ingalbenita.un miros de rumegus si de praf il facea sa se sufoce.respiratia-i era din ce in ce mai lenta,de parca somnul l-ar fi cuprins intru-totul.
mana ei subtire ii oferea singurul punct de sprijin in vertijul oniric.
-nu-ti fie teama!ii surase ea bland si ochii i se marira hipnotic.viata mea este jocul.dar timpul...dragul meu.timpul e la tine.atata timp cat tu ai sa ma privesti,eu voi exista,dar cand ceasul tau va ingheta,vei purta doar ...o bucata de metal cu tine.
el o tinea strans de degetele-i subtiri,de teama sa o scape intr-un gol imens care i se parea ca se deschise sub ea.
limbile ceasului pareau ca aluneca si ele facand un joc nebun din cercuri.
-cine esti tu?
-eu sunt....sa zicem S.dar tu..esti o bucata din S.o stiu de la inceputul timpului.ce avem noi de dat este imbucurator de fin: avem primavara in gradina si campul verde,avem ghioceii si albul,avem saltul pe nisip si in apa,avem ploaia si frunzele din toamna,avem fulgul alb si sarutul cu buze reci.avem frumosul pe care il asteptam si l-am simtit..iti zic...in tine-absentul meu timid.ii zambea necontenit si el ii sorbea vorbele ca pe fumul unei tigari de foi aromate.
s-au imbratisat intr-un dans tantric cu capetele plecate pe gatul celuilalt,imbatandu-se cu parfum de piele si uitare.
dimineata ii gasi intr-o primavara verde,cu strigatul vesel al randunicii.se uitau pe geamul straveziu la nori fara sa isi zica nimic.pareau ca s-au deplasat intr-o bula de sapun spre un taram doar al lor.
si in plutirea lor,diminetile ii gaseau acoperiti cu noi anotimpuri,cu noi partituri din cantecul ce-l scriau.
si el o privea necontenit.timpul lui se dilata pentru fiecare secunda cu iz de ea.
*

-stii,R...timpul abdica si el la un moment dat in fata realitatii.ce pacat ca trupul e o carcasa.si piere...as fi vrut sa te tin mereu.il privea grava in seara aceea.poate ca jocul nostru nu duce unde trebuie.poate ca realitatea asta vrea sa ne tina inchisi pentru putin timp si cu un pret.totul are un pret.
el privea mut spre parul ei negru,cu bucle mari ce ii mangaiau umerii.
-e nevoie de un echilibru.noi l-am avut aici,intr-un loc restrans,dar zidurile or sa crape pentru a putea continua.materialul ne consuma.la fel cum se consuma el insusi.trebuie sa ducem lupta noastra dincolo.iti promit ca vom ajunge in locuri frumoase.Insa R. simtea ca pe masura ce incerca sa o convinga,o usoara stare de nesiguranta il cuprinse.
S. tacea,incercand unn zambet de regret.
-timpul va decide,ii spuse ea,continuand sa pastreze o figura teapana si absenta.
*
bula de sapun s-a spart pentru incercarea surda de a avea mai mult.
S. nu mai avea acum privirea si nici R. nu mai tinea timpul.
Ciudat ca mecanismul simplu din metal ii tinea pe ei inchisi in orele banale ale zilei.
o gasea mai rece si mai absenta,intr-o lume fara joc si puritate.se distanta incet in "lumea noua" care i se deschise.o lume facila si ieftina.
a doua zi nu o mai gasise.langa el o urma ce sifonase cearsaful in forma trupului ei.o striga, dar camera ii raspundea la fel de rece de fiecare data.se tranti pe scaunul de langa birou.trecuse 2 zile de absenta totala.isi simtea corpul slabit si fara de sens.un cui mic il zgaria in palma dreapta.nici un raspuns pe fata lui.ochii se plimbau nelinistiti pe peretii casei.langa mormanul de foi desenate,zaceau plicuri legate cu un siret alb.toate erau pentru el,pline de ganduri fragmentare.respira greu si citea :"era o primavara trista,cu ploi si noroi.oamenii paseau grabiti,intr-un ritm cardiac de monoton.stiu ca paseam vesela si hotarata,cu o zambila alba tinuta strans.dobandisem o idee."...

S.R