miercuri, 18 noiembrie 2015

Ce n-am văzut

Când camera plesnește sub greutatea unei umbre,
Și pe tavan se învârt gânduri sumbre,
Când ies iar din oase, ca leul din cușcă,
Îmi iau prietenul imaginar să dăm câte o dușcă.
Nu discutăm politici, ori vești muritoare,
ascultăm doar pereții cu voci 'surzitoare.
Doar ei ce-ți arată minuni în povești,
amintiri despre cum ai uitat să trăiești.
Mai mi-arată cum iar, am un deget în rană,
Ce s-a înfipt mai adânc ca ochiu-mi din geană.

Legitima întrebare

Realizez că nu-s cea de ieri, nici de mâine,
căci viitorul mi-e închis într-un câine.
Nu-s nici zâmbetul mamei, ori suflu meu crud,
nici ce-au vrut printre școli, alți oameni s-aud.
Nu-s aia, nici ăla, nici toți laolaltă,
nici urma ce-o las când pășesc într-o baltă.
Nu-s carne, nici oase, nici trup plin de moarte,
nici un vers de uitare, înscris într-o carte.
Realizez tot ce nu-s în lungul meu gând,
Dar tot n-am aflat dacă sunt, ce mai sunt?