Povești

Încă mai am nevoie de povești

să-mi mângâi suflul, bătrân fără de știre,

să știu că-s încă vie chiar și când nu ești,

Iisuse, Tu lumina-mi când bântui în orbire.

S-au petrecut atâtea de când nu ne vorbim

și nu mi-e bine vezi, mă-genunchez de dor;

Lumescul ne desparte- e-un zid ce noi îl știm

că l-aș fi spart demult, dar îngerii mei mor.

Nu pot trăi în realități urbane

cu oameni goi, de n-ai cum să-i privești;

eu mă-nchid în lumea-mi cu baloane:

se pare că mai am... nevoie de povești.

De-a șoarecele și nimica

Niciodată nu am înțeles de ce te caut,

de ce ne întrebăm unul de celălalt

dacă ai făcut ce trebuia să faci,

dacă viața mea e mai fadă decât ieri.

Știm amândoi că număram nimicuri.

Dar mai presus de toate știm că nu ne știm.

Am obosit să te număr în alte chipuri

și tu să mă numeri ca nucile, toamna.

E-un joc greu de-a șoarecele și pisica

în care ne mâncăm pe rând cozile.

Aștept cu nerăbdare clipa când

vom cădea în capcana cu zimți

și-om fi prea bătrâni la suflet

să mai alergăm.

Pân-atunci ne umplem cu nimicuri.

Simți?