Degeaba aruncați cu
zaruri din Ursită,
Să regăsiți în astre
o veste potrivită
La anul nou, știu
bine, cum îmi zicea străbunul,
Se deschidea tot
cerul, de lumina pământul.
Erau curați în suflet
și simpli-n toată firea
Și împărțeau
frățește, din inimă, iubirea.
Vedeau alai de
îngeri, căci ei știau să creadă
Iar nu ca cei de
astăzi, ce au uitat să vadă.
Se spune că și
ochiul, văzând atâtea rele,
Se opintise-n ceruri,
atât, până la stele.
Și li s-a dat ca șansă
s-adauge în cuget:
Iertare, bunătate, să
le-nfloreasca-n suflet.
Așa se înnoiesc și
omul și pământul,
De-și curățesc cu
lacrimi, încet, întreg veștmântul.
Așa renaște omul cu
gândul bun drept crez,
Căci actul din
iubire, e veșnic, un botez.
