duminică, 18 septembrie 2011

Plâns din psalm


Pesemne cǎ în ceruri, toţi îngerii-au ştiut
Cǎderea cu pǎcatul, ce l-am nǎscut din lut.
Eu, decǎzutul suflet, ce-nalţǎ doar ruine,
Cǎtre Tine-ţi plâng ale mele vine:
-Cu neputinţǎ-i tot ce mǎ împresurǎ;
Şi tânjesc Doamne,divina mea naturǎ !
Am cǎutat-o în Rai, dar din grǎdinǎ,
Cu Adam am luat o muşcǎturǎ plinǎ.
O voi gǎsi în suflul ce stǎ iar sǎ se nascǎ?
Ce în cântari de îngeri, ea va sǎ îti grǎiascǎ:
Sunt coasta rǎtǎcitǎ, ce din Tine ai rupt;
Lipeşte-mǎ Hristoase, din Tine sǎ mǎ-nfrupt!

vineri, 9 septembrie 2011

Sonet de toamna

Aici, la mine-n gând, doar umbra ta rǎzbate;
Toţi îngerii, de frig, pe loc au amuţit,
Luând cu ei lumina, în toamna ce strǎbate
Ca un fior tot trupu-mi, plecat la asfinţit.
-E toamnǎ! îmi spune vocea-ţi de departe;
Pe umeri îmi port doruri şi cerul înnegrit,
De plouǎ-n mine acorduri, ce le voiam uitate,
La un pian ce plânge ca sclavul înrobit.
-Azi, cad din al tǎu pom, cu crengile lǎsate;
Sunt frunza ce s-aşterne sub trunchiu-ţi desfrunzit,
Sǎ îţi sarute teama cu buzele-mi uscate,
Sǎ te îmbrace-n zâmbet şi-apoi sǎ-ţi fi grǎit:
-Mǎ-ngemǎnez cu moartea întru singurǎtate,
De nu mǎ-nalţi iubite, la ceru-ţi infinit!

Sonet de-nsingurare

Eu ştiu ca ai sǎ pleci cu gândul meu de varǎ;
Cǎ-n ochi o sǎ îmi creascǎ mǎreţe insomnii.
În loc sǎ îmi plimb geana-n raza ce coboarǎ,
Eu oi cuprinde zarea sǎ vǎd c-ai sǎ mai vii.
Te sorb cum soarbe cerbul din apa de izvoarǎ,
Cu un nesaţ de tine, ce nu-l pot stǎvili.
-Tu, chip iubit cu urǎ, rǎspunde-mi într-o doarǎ:
Aşa e cǎ prin viaţǎ, pǎşesc toţi morţii vii?
La braţ cu absenţa, mǎ-ntunec întru searǎ,
Cu foşnet smuls din gânduri albastre şi pustii.
Mǎ-ntomn întru uitare, cu bezna ce coboarǎ,
De n-ai sǎ poţi iubite, tot braţul meu sǎ-l ţii!
Iubirea mea îţi strigǎ cu plâns de cǎlimarǎ:
- Întru eternitate, tu, domnul meu sǎ-mi fii!

Concert

Mi-a plâns sufletul cu pietre,
ce îmi dǎrâmau pereţii
şi îmi strǎbǎteau pomeţii
cu urzelile-mi drept zestre.

Mi-a râs pasu-n calea care
înǎlţa la zǎri doar dorul
şi din spini sǎ îmi iau zborul
spre lumina ce rǎsare.

Se-mbrǎca în glas de clopot,
schitul ce slǎvea-n cântul
bucurii trezind pǎmântul,
revǎrsate ca un ropot.

Concerta pǎdurea-n cor,
cu vuiet surd, în sori apus
pe-un portativ de nori,condus
de-Nalt Mǎiastrul Dirijor...

Azi

Azi n-am murit în van:
În pieptu-mi dau sǎ creascǎ
simţiri ce sunt înscrise,
cu mâna îngereascǎ.

Azi, a putrezit sǎmânţa:
Din pietre-o sǎ rodeascǎ
un suflet alb, de trupu-mi rupt,
spre viaţa nelumeascǎ.

Azi mi-s femeia pǎcǎtoasǎ;
iarǎ pe la tǎlpi Îi plâng:
-Iatǎ-mǎ, aici sunt Doamne!
tot Te strig dintr-un mormânt…

Origini

Eu m-am nǎscut din râs de ploi;
pǎrinţi, mi-au fost doar norii
şi am crescut sub pomii goi,
muşcând cu dor toţi sorii.

Eu n-am pǎşit pe-acest pǎmant,
absentǎ-am fost tot timpul,
de-aş fi purtat mǎcar în gând
pe Cel ce-mi e Cuvantul.

Eu n-am ştiut de al tau glas,
nici tu de-o mângâiere
şi-aş fi oprit mǎcar un ceas
cu umbra-ţi în tǎcere.

Eu am fost înger rǎtǎcit
de obştea cea cereascǎ ,
şi-n Maica Sfântǎ a voit,
azi, iarǎ sǎ renascǎ…

Suspin

La un dialog cu umbra-mi,
dezbǎteam trecuturi, vise,
încotro s-a pierdut suflu-mi
când la El nu ma gândisem.

Tot ma rǎtǎceam prin Eve,
înclinate spre pǎcat,
ce pǎşeau din Rai alene
pentru vreun cotor uscat.

Mǎ prindeam în hori cu iele,
printre dansuri pǎmânteşti,
tot uitând de dor de stele
şi de vocile cereşti.

Fost-am toate laolaltǎ,
slute şi fǎr' de folos,
Baremi de-aş fi fost o piatrǎ
de sub pasul lui Hristos...

Chemarea

Dar vino, Doamne cu ruga mea din zori,
trezeşte-mi suflul adormit în înger,
lumineazǎ scena orbilor actori,
pe care-mi joc rolul, într-un colţ mizer!

Chip al eternitǎţii, coboarǎ-n noi,
lumineazǎ coasta, smulsǎ din tine,
fereşte-mi pasul de beznǎ de apoi
înalţǎ-mǎ, sǎ nu apun în mine!