făcută doar din aburi, subţire ca un fum?
Scălămbăit în jocul de-a dragostea eternă,
încă te mai îmbeţi,în gâturi cu parfum?
Ce mai faci? Mai bei? Iar s-a scumpit absintul,
sărutul său de gheaţă te-mbujora niţel.
Îţi rulai singur filme, îmbrăţişând pământul,
ca pe-o amantă veche, dar el tăcea de fel.
Pesemne că ţi-e teamă să mori însingurat
şi te cufunzi în buze- un soi de alte roluri,
dar gura ta nu ştie că s-a cam săturat,
s-atingă numai carnea şi nicidecum, amoruri.
Scenariul tău creat e din culori în apă-
tabloul care speri să-nşele veşnicia,
făcut în tuşe vii, dar c-un picior în groapă,
în care-ai conturat, plăpândă, bărbăţia.
Te împlineai de fel, cu pleava ta subţire,
agonisind doar vorbe, ca banii la ciorap;
Îndepărtai ce-i drept, un laur de mărire,
dar n-ai fi curăţat, scheletul din dulap.
Eu am rămas aceeaşi, fac nuntă doar cu versul;
Ţi-am scris în nouri chiar, dar ai răspuns sec: "taci!"
De-atunci am amuţit, străini în universul,
în care mor de dor. Ţi-e bine? Ce mai faci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu