marți, 23 octombrie 2012

Vis câinesc



-Bine-ai plecat, bucuria mea!
Te-ai descărnat de mine, suflet,
din porii mei, în pori de cer,
ducând în dinţi copilăria
şi anii veseli de liceu.
Nimeni nu ne-o mai şti secretul,
ce l-am oftat pe frig, în leagăn;
doar luna dacă-a fost atentă,
pesemne că ar fi văzut,
un trup de om cu cap de câine,
sorbind din sticla de Vermut.
Nu am să-ţi spun nicicum de dor;
să te reţin e de prisos.
Ai resimţit oricum fiorul,
din cel ”adio, te iubesc!”
Cu păru-n vânt, hai ia, de-aleargă
din câmp, spre Raiul tău câinesc...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu