joi, 25 octombrie 2012

Dialog sub un copac


-Eu nu mai cred de mult în moarte!
rostise-n râs serafic, gârbovit, poetul.
Ascultă cum vine de departe,
Lumina necreată ce-nvăluie tot pieptul.

Un ochi de ai deschide, un ochi fără de pleoapă,
În el să cerni îndată şi zările de pietre
Şi alte orizonturi s-or oglindi în apă,
Albastre, azurite şi cu luciri de astre.

Doar inima pulsează în rugăciunea minţii
Ce-n vene ea inundă, a toate, nemurirea.
Neauzite voci îngână cu toţi sfinţii:
Nu vina, ci iubirea, sădeşte mântuirea!

Se-ndepărta uşor, cu paşi de rădăcini,
Lazăr, poetul,  cu-a sa nescrisă carte,
Râzând sprinţar, şi fără de pricini:
Răzbiţi, eu nu mai cred de mult în moarte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu