Ignis magnum

Ce dans îmbătător e flacăra-

Suavă, unduită, albă cadână!

Cum îmi intră în suflet prin nări,

Ca parfumul fostei iubiri, de pe guler.

Cu nesaţ o inspir- ce eter!

Ce urgie tăcută în vine...

Cum coboară din cer până-n tălpi,

În culori prefăcute în sfere.

Se preumblă-n organe iubirea,

Lumină gălbuie în limfă,

Cum disec atent pe o masă,

în loc de trup, atomi de suflete.

Ce crâmpeie de înger...cum arde!

Şi-i vie chemarea-n prezent;

Doar priveşte-năuntru cum strigă:

Între „inspir” şi „expir”, fiinţez!