joi, 4 octombrie 2012

Ecce Homo



Ce-o fi fost în sufletul lui Pilat,
Când în loc de carne-i, stătea-n faţă-un împărat?
Ce-o fi fost, când gramul lui de milă,
s-a prefăcut în tăcere şi-a zâmbit cu silă?
Ce-o fi fost, când îndoiala-i era gând
Şi-L resimţea în trup plângând?
Ce-o fi fost când cu-ndârjire,
a biciuit tot neamul, în neştire?

Se poate să fi fost o umbră de-ntristare,
când înghiţea în sec-nainte de culcare,
Când, glasul lui Iisus dintr-o oglindă,
Îi zise „Ecce Homo”, cu inima zâmbindă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu