Nocturnă

Lui Chopin nu i-am scris cât ar fi meritat;
mereu l-am pus acolo, în colțu- ndepărtat.

Ce-i drept mai schimbam o vorbă, noaptea,
când scârțâia de după ușă moartea.

De-nsingurare fugeam pe portativ,
unde-mi grăia cu-un ton evocativ:
- Cel mai bun prieten de pahar,
vezi bine fetițo, e cel imaginar...