Uneori

Uneori mă tem că pasul meu nu-ți va fi de-ajuns,
că trupul meu se va preface-n frunze,
Că de-atât lumesc, mi-e sufletul ascuns
în universuri gri, fade și obtuze.

Mă tem de mine ca de-un om nebun,
că-s plecată-n nori și trupul meu e restul,
Mă tem că tot ce-am de oferit mai bun,
e-nsingurarea de-a trăi... și versul.