Definiția poeziei

Eu am jonglat cu moartea în silabe,

De ajunsese dracul a mă privi cu ciudă,

Când mă hrăneam cu vorbe vii și oarbe,

uitând de lumea asta, fadă și absurdă.

Cuvintele le-am pus atent în insectar,

să-mi amintească veșnic de sfânta lege a firii;

Căci nu-i așa că boldul, de îl încingi în jar,

arată bine înfipt în atriul simțirii? 

De-a spânzurătoarea

Viața mea-i o glumă:

Dovadă că atârn într-un copac de șapte zile

și nici vântul și nici mama nu m-au căutat.

Nu fac nimic de-o săptămână,

doar pendulez ca un măr copt

dacă să cad sau să rămân.

Totuși sunt bine: am o mână pe ficat

și-n cap pălăria verde a lui bunicu,

să-mi țină de soare.

Dacă știam că am astfel de abilități

nu mă duceam la facultate,

ci m-angajam străjer în ceruri

sau în iad... că mi-e totuna.

Cel mai mult îmi place că nu salut

și nimeni nu se-așteaptă să răspund

Cine-ar vrea s-audă „ziua bună”

de la un muribund?

Totuși e trist că moartea mea-i o glumă:

Dovadă că mi-atârnă trupul în copac,

și peste oase mi se-ntinde bruma

și nici moartea nu m-a căutat.

The eleventh happiness

The last happiness, was given to a poet:
It couldn't be trusted to any other clowns,
So it was given, in his obsolete living,
to the one who always writes a grin in a sigh.

Whispered rare and slowly, embossing from the water,
it turned into his lymph, just bleeding out his poems.
Like a Holy Sacrament, he kept it close into his arms,
Alone and sober- the runaway from all.

Only the birds could see him, silent in his world,
Smiling his thoughts out into the bluest ink,
For only he could see, for years into a row,
flying away from letters, the angel caught in words.

Fiind copilă prin birt cutreieram

 Fiind copilă prin birt cutreieram,

pierzând la ping-pong, flotări pe jos făceam.

Cu capul pe o masă, vreo doi bețivi dormeau,

iar alții lângă bar, cu tacul se băteau.

Un geamăt lin și scurt trecea pe la ureche,

Țipa câte-un bețiv ca apucat de streche.

Câte-o putoare acră venea adormitoare

și-mi amintea pe loc că sunt o muritoare.

Pe stradă-un felinar mă lumina la față,

mă clătinăm puțin, vedeam și-un pic în ceață;

Un câmp cu maidanezi se așternea sub pleoape

și maica mea urlând, venea cam de departe.

Câte-o manea difuză se perpelea în taină

când eu mă căutăm de cheie printr-o haină.

De la Tanita, beri și câinii se lungeau

și-n turme de elani, pe loc se prefăceau.

"La Vaca"- birtul vieții m-am și îndrăgostit

de cel mai bun șahist, de viață ostoit

îmi aducea și vara un soi de drăgănele

și-apoi se-nfileta, pe loc la pacanele.

Ce amintiri plăcute cu îngeri blonzi și moi

când eu mă-mpleticeam în șanțuri cu noroi.

Oh anii tinereții, prin bombe i-am băut;

 Puteam să nu îi beau, dar cine ar fi vrut?

Ancestral memory

Said the gypsy with her golden teeth:

You're a fool with your head hanging down

while you swing, try to see underneath-

the world's a scene and you're just a clown.

Here's a question from stone boards-

It was marked number seven:

Do you recall your last words,

when you were banished from Heaven?

Povești

Încă mai am nevoie de povești

să-mi mângâi suflul, bătrân fără de știre,

să știu că-s încă vie chiar și când nu ești,

Iisuse, Tu lumina-mi când bântui în orbire.

S-au petrecut atâtea de când nu ne vorbim

și nu mi-e bine vezi, mă-genunchez de dor;

Lumescul ne desparte- e-un zid ce noi îl știm

că l-aș fi spart demult, dar îngerii mei mor.

Nu pot trăi în realități urbane

cu oameni goi, de n-ai cum să-i privești;

eu mă-nchid în lumea-mi cu baloane:

se pare că mai am... nevoie de povești.

De-a șoarecele și nimica

Niciodată nu am înțeles de ce te caut,

de ce ne întrebăm unul de celălalt

dacă ai făcut ce trebuia să faci,

dacă viața mea e mai fadă decât ieri.

Știm amândoi că număram nimicuri.

Dar mai presus de toate știm că nu ne știm.

Am obosit să te număr în alte chipuri

și tu să mă numeri ca nucile, toamna.

E-un joc greu de-a șoarecele și pisica

în care ne mâncăm pe rând cozile.

Aștept cu nerăbdare clipa când

vom cădea în capcana cu zimți

și-om fi prea bătrâni la suflet

să mai alergăm.

Pân-atunci ne umplem cu nimicuri.

Simți?