Povești

Încă mai am nevoie de povești

să-mi mângâi suflul, bătrân fără de știre,

să știu că-s încă vie chiar și când nu ești,

Iisuse, Tu lumina-mi când bântui în orbire.

S-au petrecut atâtea de când nu ne vorbim

și nu mi-e bine vezi, mă-genunchez de dor;

Lumescul ne desparte- e-un zid ce noi îl știm

că l-aș fi spart demult, dar îngerii mei mor.

Nu pot trăi în realități urbane

cu oameni goi, de n-ai cum să-i privești;

eu mă-nchid în lumea-mi cu baloane:

se pare că mai am... nevoie de povești.