luni, 26 octombrie 2015

Odă-n Piața Victoriei


Se-aglmoreau trotuarele de bălți
și-n ele înotau doar oameni.
Îi vedeam grămezi la semafoare,
într-un tetris de mașini și tramvaie.
În spatele lor duhnea a ziua de azi
și de mâine,
iar de atâta zgomot nu mai auzea nimeni
pasul vreunui înger.
Ultimul care-l auzie a murit demult,
sau cel puțin așa citisem într-o carte.
Mă găseam ce-i drept de multe ori
ciulind urechile ca la vânătoare,
dar n-auzeam decât vreun motor ambalându-se
sau în cel mai fericit caz, inima.
Puhoiul se urnea mai departe, cu vreun scop anume,
numai eu mă tăram de pe azi pe mâine,
plimbându-mi mâna...
ca pe-un câine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu