vineri, 12 iunie 2015

Din rădăcini

Număram frunze din copacul vieții sau al morții...
nu mai știu,
că de-atâta spiritualitate abia țineam cuțitu-n mână.
Inițial voiam să-mi scrijelesc pe trup, un copac
la umbra altuia mai mare.
Dar oricum ar fi fost inutil, așa că mai bine
tăiam frunze la câini.
Pisicile erau prea ocupate să-ncâlcească ghemul,
cu firul roș al Ariadnei, desigur.
Niciodată nu mi-au plăcut prea mult pisicile.
Până și copacul mi-a șoptit:
Nu te-ntinde la umbra mea, vezi bine:

moartea blândă zgârie rău.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu