Luat la rost

Toti, dar toti au un rost in lume:
unu-mpinge carucioare de dimineata pana seara,
altul taie capul gainilor,
una coase mai frumos,
unul gateste de-i sar capacele,
unii sunt facuti sa se bucure mereu,
cat or fi ei de prosti...
Altii sunt facuti sa-ndure,
ca mamele care duc pe umeri-Globul.
Unii salveaza vieti,
altii le curma,
unii-mbraca moartea intr-o boare-
si i-au zis credinta.
De atunci moartea...e asa, o trecere.
Unii ne invata sa vorbim,
dar nu ne invata cand sa tacem.
E un dar anume asta:
se deprinde cand murim.

In lumea vegetala nici nu indraznesc sa intru:
cum as putea intelege vreodata,
vesnicia copacului?
In lumea animalelor...ce sa mai?
e plin de Om.

Mai este insa o lume fina,
pe care daca o atingi, se preface-n sange.
Artistul, ah! artisul face si el...
ce stie mai bine: se sacrifica.
Toti, vezi bine, toti au un rost pe lume,
Artistul are numai unul: chiar si cand rade, plange.