Un soi de invitaţie

Iubitul meu,

-Hai, vino de îndată;

Mi-e dor nepământesc!

Şi-l simt pulsând asemeni...

Cum îţi ziceam odată,

Că-mi a fost dor de Ceruri

Cum mi-a fost de păcat.

Mi-eşti tu ispita dragă

Şi zău de nu mă doare

Că aparţii, ba lumii,

Sau doar lui Dumnezeu.

Mi-e ziua, cum e noaptea:

Cu ploi necontenite,

În ritm de tango vechi,

Pe patefonul rupt...

Mai cântă-mi astă seară

Cum o făceai adesea,

Cântări de noi ştiute,

Din timp necunoscut!

Am aşternut azi masa

Şi-i plină cu merinde,

Cu fel şi fel de cărnuri,

Ca un festin regal...

Şi-i totul pe de-a-ntregul,

Paharul ne aşteaptă,

Să degustăm cu poftă

Vreo cincizeci de otravă.

Am pus şi-o lumânare,

Sperând că ai să vii,

Am îngrijit de toate:

Am muls degrabă fluturi

Şi aştrii de polen,

Doar să deguşti pe fugă

Iubirea drept eter.

-De-ai fi venit, fantasmo,

Din polul neştiut,

Ţi-aş fi slujit amorul...

De ne-am fi cunoscut!