Eu ştiu ca ai sǎ pleci cu gândul meu de varǎ;
Cǎ-n ochi o sǎ îmi creascǎ mǎreţe insomnii.
În loc sǎ îmi plimb geana-n raza ce coboarǎ,
Eu oi cuprinde zarea sǎ vǎd c-ai sǎ mai vii.
Te sorb cum soarbe cerbul din apa de izvoarǎ,
Cu un nesaţ de tine, ce nu-l pot stǎvili.
-Tu, chip iubit cu urǎ, rǎspunde-mi într-o doarǎ:
Aşa e cǎ prin viaţǎ, pǎşesc toţi morţii vii?
La braţ cu absenţa, mǎ-ntunec întru searǎ,
Cu foşnet smuls din gânduri albastre şi pustii.
Mǎ-ntomn întru uitare, cu bezna ce coboarǎ,
De n-ai sǎ poţi iubite, tot braţul meu sǎ-l ţii!
Iubirea mea îţi strigǎ cu plâns de cǎlimarǎ:
- Întru eternitate, tu, domnul meu sǎ-mi fii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu