luni, 2 mai 2016

Uneori

Uneori ascult Chopin și mă deprimă,
alteori sunt deprimată oricum,
și mă chircesc ca melcul, de parc-aș avea cochilie,
sau un suflet în care să mă-nchid.
Uneori îmi doresc o mașină veche de scris,
s-o pun acolo într-un raft și să m-amenințe
că se-neacă-n praf.
Eu să mă fac că scriu, ca să o vindec;
am auzit că lucrurile vechi, ruginesc ușor.
Uneori colecționez nimicuri până văd nimicul
din mine, și-atunci zac.
Alteori mă hrănesc din aer și din plâns
până râd de mine și-apoi tac.
Tic-tac. Tic-tac. Moartea stă într-un copac.

Uneori mă-ntreb dacă timpul uită de mine,
așa cum uit eu de el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu