Uneori ascult Chopin și mă
deprimă,
alteori sunt deprimată
oricum,
și mă chircesc ca melcul,
de parc-aș avea cochilie,
sau un suflet în care să
mă-nchid.
Uneori îmi doresc o mașină
veche de scris,
s-o pun acolo într-un raft
și să m-amenințe
că se-neacă-n praf.
Eu să mă fac că scriu, ca
să o vindec;
am auzit că lucrurile
vechi, ruginesc ușor.
Uneori colecționez nimicuri
până văd nimicul
din mine, și-atunci zac.
Alteori mă hrănesc din aer
și din plâns
până râd de mine și-apoi
tac.
Tic-tac. Tic-tac. Moartea
stă într-un copac.
Uneori mă-ntreb dacă
timpul uită de mine,
așa cum uit eu de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu