Ce n-am văzut

Când camera plesnește sub greutatea unei umbre,

Și pe tavan se învârt gânduri sumbre,

Când ies iar din oase, ca leul din cușcă,

Îmi iau prietenul imaginar să dăm câte o dușcă.

Nu discutăm politici, ori vești muritoare,

ascultăm doar pereții cu voci 'surzitoare.

Doar ei ce-ți arată minuni în povești,

amintiri despre cum ai uitat să trăiești.

Mai mi-arată cum iar, am un deget în rană,

Ce s-a înfipt mai adânc ca ochiu-mi din geană.