Peisaj de iarnă

Peste noi au râs zăpezi,

cu fulgi negri și scuipat,

te făceai că nu îi vezi

și mai bine c-ai uitat,

ziua ceea când de ger,

îngeri albi au înghețat

și se prăvăleau din cer

în fulgi negri și scuipat.

Nimeni n-a mai zis nimic;

mergeau pe străzi ca-ntotdeauna

doar se fereau de frig, un pic,

și așteptau să treacă luna,

să-și ia salariul lor cel mic,

sărind băltoace câte una-

scursuri de îngeri și finic;

mergeau pe străzi ca-ntodeauna.

Tu te-ai oprit la colț deodată

și m-așteptai să nu mai sar,

îți luai țigara la bucată

și mă mustrai cu vorbe doar:

- De nu te aranjezi odată,

vei suferi tu, iar și iar.

- În haos, eu mi-s ordonată,

și necesar mi-e iadul, chiar

și curg cu toate laolaltă;

voi vreți și cerul controlat,

de-au nins și îngeri într-o baltă

și nimeni n-a mai observat.