Meditaţia lui Moise

Doar în oglindă zace adevărul,

Ca un Iisus zâmbind lui Iuda,

Ca orele de lapte neculese încă,

Ca bestia cu patru ochi ce sunt!

Doar în tăcere se-aud apăsători atomii,

Ca un vid ce veşnic e preaplin,

Ca dintre galaxii-chemarea,

Ca infinitul ce-l resimt că Sunt.

Doar plânsul prelinge fericirea,

Ca roşie iubirea, mustind într-un Graal,

Ca inima ce leagă şi sufletul de carne,

Ca Raiul ce există în necreaţii ”sunt”.

Doar în oglindă zace adevărul,

Ca îngerul ascuns în lutul omenesc,

Ca reflexia-n lumină, ce-o să spună:

Nici nu mă mir că Sunt ...ceea ce Sunt!