Sub mantaua lui Gogol

Cel mai des, plouă-n mine iarna,
Cu fel şi fel de aripi nevăzute,
venite parcă să-mi închidă rana,
pulsând de amintiri tăcute.

Şi-atunci mă apăr ca neghiobul,
Sub mantaua de păcate plină
Şi bântui străzile ca orbul,
Cerşind să mi se dea...lumină.