Florala

In gandu-mi infloresc magnolii
De-o nebuna primavara,
Cu parfumu-ti scurs din zodii
Ce te-adulmeca pe-o nara.

Din falange-mi rasar ramuri
Sa-ti mangaie fruntea-n stele,
Cand din do imi cresteau stihuri,
De ma infrunzeam cu ele.

Si cu buzele-mi sorb ceruri
Din albastru-ti nesecat,
Care-ti sarutau doar norii
Scursi in irusu-mi plouat.

Doar din trunchiu-mi rup o coasta
Sa te-mbrace in frigul iernii,
Care-n trupu-ti sa graiasca:
“rau ma doare umbra ierbii!”




Mustrarea

Ma trezise un inger de amiaza,
Mustrandu-ma ca am gresit cuvantul “viata”
Ca-n loc sa imi traiesc uimirea,
Eu stam sa-mi numar nemurirea.
Nepricepand ca Unu-i Unul,
Imi plimbam Doiul ca nebunul,
Si cu iubirea-n plete drept cobai,
Tot pipaiam cu geana
Apusul meu din Rai.



Tu

Scriu povesti de nedescris unui “tu” creat in mine,
Gravate-n fum de-albastru incins.
Scriu si basme cu orbite si doi sateliti,
Far’ de final,ci doar cu ruga.
Scriu in pleoape-mi ce apun un dor
Si-ti cer in vesnicie : “te rog, naste-ma!”



Presentiment marin

Am fost pescar narghiloman,
Ce isi scuipa trecutul,
Visand prin port ca Magellan
s-atinga neinceputul.

Simtirea-n prora-o sprijineam,
Iar in navod gandirea,
Din amfora cu vise beam
Imbratisand nemarginirea.

C-un ochi de scoica procream
Naiade-n mintea nuda,
Cand eu in triton pescuiam,
Gandind o moarte cruda.

Si timpu-n val il masuram
Scurtandu-mi din picioare,
Iar eu ca orbul conturam
Vreo barca salvatoare.




Cine sunt?

Sunt râul scurs dintru Hristos,
În trupu-mi veşnic de prisos,
Ce-arunca-n val de gand credinta,
In vena care-si cere mut sentinta.

Sunt cerul muls din alb de nori,
Alunecand spre negrul dintr sori,
Ce-inchide in retina poarta
Cand omoram lumina cu lopata.

Sunt nota-n cant de heruvim,
Gravata-n Do major de clavecin,
Ce dirijeaza vantu-n copertine
Vuind a moarte printre vine.

Sunt teatrul fara scene-n viata,
Ce-si joaca actul de paiata,
Ranjind oglinzii hatru ca un caine,
Caci mi-s mortul de ieri si de poimaine.