Daca ridic ochii spre cer vad gri
Daca ma uit in jos,in jur aceeasi nuanta.
Prea toamna!...prea multa ceata.
Ma-ncalt cu un picior,prea stang
si in plus...
Durere constanta- mai bine-mi uitam piciorul acasa!
Cat dispret al timpului-oamenii.
Ce trist si ce mecanic,
pasesc surd in namol;
De ce-i frunza aurie ingropata?
Aceeasi frunza pe care-o tineam
in mana si-un latrat de caine.
De ce-ti porti mandru ,gatul ca un Sfinx?
De ce-mi ingropi zambetul?
Cat de curand se va topi tristul arlechin de lut?
*
Imi port monoton adevarul
Imi port constant greutatea tacerii,
Iti port cugreu nervii si ploaia
Iti port fericirea ca pe-o anatema
si notele gri ca pe-un colier
patat de secunde.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere