22 psaltic

Fiecăruia din noi i-a fost dat veacul,

Un veac de nemurire în iubire,

Şi totuşi ce te faci când vine ora?

Ora-fatidicul sfârşit, călăul bucuriei.

Şi totuşi ce te faci când clipa se preface timp?

Doar în galaxia necreată, mai înfrunzesc îngeri;

Acolo timpul se măsoară-n stele,

Acolo nu mai bate nimeni pe la uşi,

Căci toţi sunt Unul şi orice dor îşi e de-ajuns.

Acolo e locul de păşune unde m-ai sălăşluit,

Acolo e apa odihnei, ce doar îngerii-o sorb,

Acolo m-am uitat Sine pe Sine,

Tot rătăcind prin acest purgatoriu aberant.

Sine prin Sine- Lumină. Amin!