În grădina popii,
slujeau doi îngeri la amiază-
tablou de toamnă
la cules, cum numai pictorii viseză.
Cărau pe braţele
subţiri, în coşuri, mere coapte,
de la Adamii
care-au plâns, toţi psalmii, pe oftate.
Mai de cu seară
m-au văzut, cum am bătut la cuie,
în gard, în palma
lui Iisus şi-n beţele din vie.
Nu m-au certat de
rătăciri, ci m-au luat deoparte:
-Iartă-te, căci
la Iisus, toate-ţi sunt iertate!
Prin cumpătare,
ai să creşti, ca rodul meu din mână,
Fără trecut şi
viitor, lumina-ţi e stăpână!
De coajă-ai să te
rupi pe loc, ca miezul copt de nucă,
Înapoi la
Creator, ce-n palma Sa te-apucă.
De-ai să respiri
clipa-n prezent, cu inima deschisă,
ai să degaji din
tine-un foc, ce flacără aprinsă!
De ziua ta, vei
lua în dar, opt mere pentr-un tort
Şi ca broşă ai să
porţi, pe fluturele, cap-de-mort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu