Vis câinesc

-Bine-ai plecat, bucuria mea!

Te-ai descărnat de mine, suflet,

din porii mei, în pori de cer,

ducând în dinţi copilăria

şi anii veseli de liceu.

Nimeni nu ne-o mai şti secretul,

ce l-am oftat pe frig, în leagăn;

doar luna dacă-a fost atentă,

pesemne că ar fi văzut,

un trup de om cu cap de câine,

sorbind din sticla de Vermut.

Nu am să-ţi spun nicicum de dor;

să te reţin e de prisos.

Ai resimţit oricum fiorul,

din cel ”adio, te iubesc!”

Cu păru-n vânt, hai ia, de-aleargă

din câmp, spre Raiul tău câinesc...