La un dialog cu umbra-mi,
dezbǎteam trecuturi, vise,
încotro s-a pierdut suflu-mi
când la El nu ma gândisem.
Tot ma rǎtǎceam prin Eve,
înclinate spre pǎcat,
ce pǎşeau din Rai alene
pentru vreun cotor uscat.
Mǎ prindeam în hori cu iele,
printre dansuri pǎmânteşti,
tot uitând de dor de stele
şi de vocile cereşti.
Fost-am toate laolaltǎ,
slute şi fǎr' de folos,
Baremi de-aş fi fost o piatrǎ
de sub pasul lui Hristos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu