Azi n-am murit în van:
În pieptu-mi dau sǎ creascǎ
simţiri ce sunt înscrise,
cu mâna îngereascǎ.
Azi, a putrezit sǎmânţa:
Din pietre-o sǎ rodeascǎ
un suflet alb, de trupu-mi rupt,
spre viaţa nelumeascǎ.
Azi mi-s femeia pǎcǎtoasǎ;
iarǎ pe la tǎlpi Îi plâng:
-Iatǎ-mǎ, aici sunt Doamne!
tot Te strig dintr-un mormânt…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu