Pesemne cǎ în ceruri, toţi îngerii-au ştiut
Cǎderea cu pǎcatul, ce l-am nǎscut din lut.
Eu, decǎzutul suflet, ce-nalţǎ doar ruine,
Cǎtre Tine-ţi plâng ale mele vine:
-Cu neputinţǎ-i tot ce mǎ împresurǎ;
Şi tânjesc Doamne,divina mea naturǎ !
Am cǎutat-o în Rai, dar din grǎdinǎ,
Cu Adam am luat o muşcǎturǎ plinǎ.
O voi gǎsi în suflul ce stǎ iar sǎ se nascǎ?
Ce în cântari de îngeri, ea va sǎ îti grǎiascǎ:
Sunt coasta rǎtǎcitǎ, ce din Tine ai rupt;
Lipeşte-mǎ Hristoase, din Tine sǎ mǎ-nfrupt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu