Concert

Mi-a plâns sufletul cu pietre,
ce îmi dǎrâmau pereţii
şi îmi strǎbǎteau pomeţii
cu urzelile-mi drept zestre.

Mi-a râs pasu-n calea care
înǎlţa la zǎri doar dorul
şi din spini sǎ îmi iau zborul
spre lumina ce rǎsare.

Se-mbrǎca în glas de clopot,
schitul ce slǎvea-n cântul
bucurii trezind pǎmântul,
revǎrsate ca un ropot.

Concerta pǎdurea-n cor,
cu vuiet surd, în sori apus
pe-un portativ de nori,condus
de-Nalt Mǎiastrul Dirijor...