Dar vino, Doamne cu ruga mea din zori,
trezeşte-mi suflul adormit în înger,
lumineazǎ scena orbilor actori,
pe care-mi joc rolul, într-un colţ mizer!
Chip al eternitǎţii, coboarǎ-n noi,
lumineazǎ coasta, smulsǎ din tine,
fereşte-mi pasul de beznǎ de apoi
înalţǎ-mǎ, sǎ nu apun în mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu