Epistolă lui Richard

Un cal înaripat... de aș avea
Să conturez de sus nemaivăzutul,
Să îl hrănesc cu sânge și peltea
Să luăm în piept degrab’, neprevăzutul.

Ce mi-aș mai da regatul pentr-un cal,
Regatul meu de versuri și tristeți,
Ca un castel fragil, făcut la mal,
Mâncat de valuri, între dimineți.

Și marea îl mai scuipă printre dinți,
În scoicile ce țin ascunse perle,
Regatul meu- lăcașul unor sfinți,
Și cloaca-mi gândurilor rele.

Un cal înaripat...să-mi bucure privirea,
Frumos, ca un tablou de pus în ramă
Să-mi faca versul soră cu iubirea,
Ferice imigrant trecut la vamă...