Ce frumos visa orbul pe bancă,
Îmbrăcat în lumină și ger.
Ce frumos era parcul de-odată,
Cișmigiul sub iarnă ...stingher.
Ce frumos mai dansa... ca un înger,
Când în brațe strângea doar un crin,
Pe zăpada, ca scursă din uger,
Transforma bucuria din chin.
Se-nălța mai frumos ca un flutur,
Ponositul meu beat și sarac,
El zărea din îngheț câte-un mugur.
Iară aripi năștea din stomac.
Ce stupid îngânau trecătorii,
Mai orbi decât orbul din parc,
Făr’ să simtă vreodată fiorii
Clipitei, când îngerii tac...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu