De-ale poetului

Cand crapa dimineata, tristetea imi astern,
cu ochii rosi ca vinul, pe note de Chopin.
Sa crape si paharul, sa cant cu bucurie,
inca o noapta lunga, pierduta-n insomnie...

Macar de-as suferi de-o dragoste ranita,
Sa simt ca din toti mortii, sunt cea mai rasarita,
Dar eu prefac cuvinte, din osul drept al coastei,
Si scriu ca toti poetii, plangand... de-amoru Artei.