Ce mi-e omu

Ce mi-e omu, ce mi-e şarpe?

Jucător beat la ruletă,

învârtind al vieţii vortex,

ca să nască ghinioane,

şi-apoi treişpe vii păcate.

Se cunosc să-şi râdă-amarul,

treişpe morţi cu vii păcate,

învârtind al vieţii vortex

'şi-nmulţesc doru' cu şapte.

Se cunosc, scursuri de ploaie,

mulşi din sânul lui Avraam,

rătăciţi în dor de sine,

ea mai albă, el Adam.

Vai ce şoc, de joc cu şarpe!

Ea mai albă, el mai alb,

au născut un cer de negru,

s-o încânte pe madame.

Vai ce şoc, ce om, cu şarpe!

Au dat treişpe la ruletă;

el prea singur s-o îmbie,

ea  prea moartă să învie.

Ce păcat, strigă tribuna!

Luptătorii fără sânge,

nu le dau pâine cu circ,

ci se-apleacă în biserici,

după ramuri de finic.

Ce păcat, strigă tribuna!

Vulturu-a ucis un şarpe,

ce a smuls de ani la rându',

ficaţi de Eve, de păcate.

I-au crescut în burta vie,

vulturi negri din ficaţi,

mai matern ca pe copii,

cu iubire şi scuipaţi.

Au dat treişpe la ruletă,

ea mai damă, el Adam,

să-şi rânjească printre şoapte:

eu mi-s omu, eu mi-s şarpe.