Iubitul meu, zămislit din lut,
Bagă bine seama că la început,
Eram doar picuri cristalini de lapte,
Atât de albi şi puri, c-ai fi crezut
Că Hades s-ar fi lăsat de fapte.
Umbla vorba ca-ntr-o epopee,
C-ai să mă porţi prin Calea Lactee
C-ai să mă-nalţi pe gâtul tău prelung,
Să îmi arăţi că-n nori cresc crustacee,
Servite pe ascuns de-un nibelung.
Te-oi săruta naivă cu nesaţ,
M-oi sprijini orbeşte de-al tău braţ,
Plutind prin Raiuri în neştire,
La pomul interzis mâna mea 'nalţ
Să prefac mărul într-o amintire.
Dacă n-ai înţelege acest dar,
Voi scrijeli în scoarţă-un îndrumar,
Împodobit cu vers... ce fantezie!
Să-l descifrezi tacit, când nu apar,
Că am fost gravă... ca o poezie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu