De prin gerar încoace, tot îmi dă târcoale-un înger ;
Uneori îmi îmbracă păcatele în mici greşeli naive,
Alteori mă face să râd la glumele cu iz pământesc,
Uneori se face că vorbeşte cu alţi trecători de vreme
Şi se plânge că-i îngheaţă aripile de-atâta ignoranţă.
Unii nu-l bagă-n seamă şi-i zâmbesc fugitiv,
Alţii îl alungă de colo-colo că-i orbesc cu aura lui ;
Nu de alta, zic ei, dar iarna se circulă greu…
El se resemneză şi se retrage la birt « La Nae »
Tace şi el cu ceilalţi prăpădiţi la masă…
Mai fac glume când îl văd :
-Iar ai venit la masa tăcerii ?
-Aş prietene, ochii mei aud mult mai multe…
Câteodată se supără şi începe să mă certe,
Nu aşa cum ştiţi voi, indirect doar…
Ba că am călcat cu dreptul strâmb,
Ba că n-am tăcut la timp, ori am vorbit,
Ba că nu l-am luat cu mine-n crâşmă la un vin
Şi câte şi mai câte i se năzar deunăzi.
Numai ce am intrat pe uşă, că îl şi văd rezemat de toc.
Îmi zise mustrător :
- Oi fi plângând tu, dar ai uitat să-ţi fie milă !
M-a lăsat apoi cu dezinteres de soartă ;
Ne mai spionăm reciproc : eu pe-o uşă,
Iar el pe cealaltă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu