Răspuns

Mi-a crescut rugăciunea a mută,

Cînd ea urlă în piept neştiută,

Anonimă ca vântul, ca apa,

Ca pământul ce-l scarmănă sapa.

Pe braţe o poartă doi îngeri,

Cheflii şi cu damf de înfrângeri,

Ba mi-o lasă pe jos în mocirlă,

Să o roadă de-un colţ, o şopârlă.

Îi răspunde vreun flutur confuz,

De-o înalţă din locul mofluz,

Să devină atomul din nori,

Scânteind între cei şapte sori.

Ea se scurge a ploaie pe piele,

În fiorii mei rupţi dintre stele,

Când la cer aşteptam un răspuns,

Mi s-a dat lecuirea prin plâns.

Mi-a crescut rugăciunea în coastă,

De m-aruncă-n genunchi de pe creastă,

Ca să-I simt dar în trup, mângâierea,

Când Hristos mi-a răspuns cu tăcerea.