Doamne, eşti
valul de prezenţă
când inima
pulsează simţiri de verde crud,
când, în marea Ta
îndurare,
pot să-mi plâng deopotrivă
Raiul şi Iadul,
cum altfel: decât
de bucurie ;
din nări până în pântec, din pântec până-n
nări.
Şi-atunci te
prefac ghem de lumină,
să-mi ierţi nesăbuinţa
de-a nu iubi cu nefiinţa,
să-mi cureţi
nenăscuţii îngeri- versete pe o foaie,
cum altfel: decât
din pântec până-n nări,
din pântec până-n
nări.
Amin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu