De animus

-Ce bine ca te-am aflat; te cautam de mii de ani!

Nimic nu s-a schimbat: palmele-s la fel de reci,

Doar sufletul, bag seama, e tot mai cald si-aprins...

-Ei, nu ma stii, copila? Eu ma mentin in forma:

Plang zilnic cu-ndrajire si-n mine sap un gol

Si-l umplu pe-ndelete, cu-un strop de Dumnezeu.

-M-am tot plimbat in veacuri, naucind tot timpul,

Doar sa imi graiasca ele, in ce zari te pierdusei.

O luam la trap cu Brutus, dupa ce-a-nfipt cutitul,

Sa ne-aruncam in apa, sperand ca om renaste;

Fugeam apoi in lupta, in cantece de gesta,

Si-amenintam moartea cu moartea, sa imi graiasca poate,

de te-ai culcat pe campuri,asemeni cu toti mortii.

Ma resemnam cu greu, la pipa cu Descartes,

Cand imi citea cuvinte, de spirit...nu de trup;

Glumeam si in uleiuri, pe panza, cu Magritte,

Uitandu-ne ca chiorii: "Ceci n'est pas une pipe"!

-Ma faci sa rad, copila, respira-acum cu mine,

Sunt arcul tau din talpi, sa te-arunc in tine,

Dar baga bine seama, de vei cadea prea tare

Sa-ti dai drumul la aripi, invata-le sa zboare!

-De rime-ti arde acuma? nu ne-am vazut de veacuri

Aseaza-te cu mine, in tanara livada!

Avem putina umbra, sub pomul cel mai falnic

Caci greu mi te aflasem...in gaura de sarpe.

-Hai ia de te-odihneste, prezentul nu asteapta,

asculta de lumina, ce-n tampla da sa-ti creasca

si murmura cu-acesta un psalm de multumire

"Traiesc acum, sunt vie, cand te cobori in mine"

Si ai sa vezi, copilo, cum sufletul danseaza

improvizand doar valsuri, la brat cu Creatorul.

-Tot ai sa fugi, stiu bine, ti-e sete rau de astre,

Tu umbli ca nebunul in soi de labirinturi,

Ai sa te-imbraci in zodii si n-ai sa stii, vezi bine...

Ca cel mai bine-ti sade, aici... in forma nuda.

Ne-om dezbraca de ore, de timp, de praf stelar

Sa desenam pe piele cu degetul...fiorii!

-Sa ne vedem cu bine! raspunse spart oglinda.

Ne-om recunoaste simplu, ne vom striga pe nume:

Tu, Anima din mine, eu Animus, in tine, aici, intru vecie...