Nicio coala alba nu m-a oprit atat in loc;
vedeam secundele izbindu-se in ea,
cam la fel de viu cum te vedeam iarna in balcon.
Puteam simti pe piele necreatii fulgi,
la fel de bine cum stiam plansul tau, nenascut.
-"Noiembrie!", ai sa oftezi cu ochii-n gol;
"De ieri a tacut gongul si nici ca-l mai astept...
sa picure in mine ore ruginii."
Ti-oi lua indata mana si oi intoarce ceasul,
la toamna calda din gradina... Raiului,
sub nucul lui bunicu', pilon sub cerul greu.
Eu ti-oi ploua nimicuri cu Sant Petru
si te-oi preface lesne, in strop de Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu