Fila de jurnal

Prieten drag,

Iti trimit cea de-a treia mea scrisoare imaginara; pe ultimele doua le-am trimis cu prisosinta: una-n Rai si cealalta-n iad.
Daca nu ajunge nici aceasta, sa stii ca s-a oprit la vama purgatoriului de scrisori. De regula Sant Petru le tria mai repede...
M-ai rugat sa-ti spun unele detalii din timpul petrecut aici.
Nu o sa-ti vina sa crezi, dar rad mereu (chiar daca nu se vede). Probabil e lipsa de lumina care ma umple pe mine si pe toti oamenii cenusii.
Uneori se mai rasfrange si pe strazi: ba ia conturul unor raze prafuite, ba al unor urme in cimentul proaspat intins.
Alteori e glasul vreunui utilaj de sapat gropi, alteori doar lipsa de esenta...
Ei tac de cele mai multe ori...si pe buna dreptate. Imi place sa-i privesc cum se izbesc unul in altul, ca niste furnici confuze
in propriul labirint.
De alte masti purtate, nu iti voi scrie acum (fie de-ale lor sau de-ale mele).
Trebuie sa-ti zic ca aici se da mereu cate-un spectacol; nu ca cel antic, pe care il priveam atat de des cand ne intalneam,
ci unul autentic, comic pe de-a-ntregul (daca n-ar fi trist...vorba ceea).
Nu iti voi mentiona nici stirile, pe care le imprastie prin toate tentaculele. Iti mai amintesti ca vorbeam de caracatita sufletului?
Sa tot fie simturile noastre...
Ca sa-ti faci o imagine, inchipuie-ti un musuroi cu miscari haotice, cu scenarii real de odioase, furate parca dintr-o Roma antica.
Aici sunt pline de "circes"....ca "panem" mai putin, caci tot e saracie.
Tot ma uit in sus,dupa vreun tron sa vad cine va ridica sau nu degetul ... si nimic.
Pe langa acestia, vad scris pe un zid : "Isus vine!" si ma loveste parca-n piept, de ma opresc. In loc sa-mi taca mintea, ea-mi tot
sasaia : "hmmm, nu are doi de i".
Eu nu-i raspund. Ma rascoleste uneori.M-a facut sa-mi amintesc ca data trecuta, crucea m-a gasit razand.
Revin; daca ai vedea de sus, acest cuib avid de pofte, poate m-ai intelege altfel.
La o prima vedere, nu e asa de rau; aproape ca o trecere. Dar la tot acest amestec de violenta, moarte si indecizii, pana si
Iisus asista parca neputincios.
Imi lipseste plimbarea din curtea manastirii, cu acele dialoguri despre ideologii.Cel mai mult imi lipsesc clipele de tacere, pe care le purtam pe umeri.
Ultima data cand ne-am tacut unul altuia atatea simtiri, am uitat sa-ti tac de moarte.
Ma injunghie ca frigul in oase; oricum as incerca, tot acolo ramane.
Mi-e iarna.Am obosit.
O sa inchei. Pe scurt, sunt bine...cam atat de bine cat poate fi un invalid... emotional.
Stiu totusi ca m-apasa acest sunet sfasietor; si se intampla tot mai des. Ma tem dintr-un singur motiv: imi aminteste cine sunt.
Il stii?
E sirena ambulantei. Si te intreb: de ce cand trece salvarea, toata lumea tace?
Negresit...