Legământul meu cu
toamna,
l-am făcut
înainte de-a mă naşte.
Ne-am întâlnit
bizar, prin cosmos
Şi ne-am făcut
surori de sânge:
Ea mi-a jurat
să-mi dea în dar,
Încununarea ce-o primesc doar sfinţii-
Lacrimile.
Eu, i-am promis
solemn să-i las
averea mea cea
mai de preţ:
melancolia că
exist şi versul.
La un asemenea târg,
nu am putut să
zic decât:
Măcar de mi-ar fi
dat ca orişicui,
Să muşc râzând
din viaţă,
Ca alţii din
gutui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu