Dietă de Bucureşti

M-a subţiat şi ora pân-la os,
Să-mi fac trupul zvelt şi mai frumos-
Scheletul străveziu mi-e ca un flutur,
Şovăielnic, doar, precum un murmur.

M-am subţiat să intru în metrou,
Ghem cu săracii din ghetou,
Cu filosofi, copii, ori gospodine,
Înghesuiţi în nări, ce devin parţi din mine.

M-a subţiat oraşu ăst’ de fum,
De îl inspir pe gât cu nori de scrum,
Şi îl scuip uneori, în moi cuvinte-
Poemele cu viii din morminte.

M-a subţiat iubirea mea de muză,
Şi-acum ea zace anostă şi confuză.
Fragilă mi se-arată numai mie;
Un duh ce în altar, doar mai învie.

M-au subţiat ca steagul de paradă
Si cer câini cu cozonaci în coadă;
M-au subţiat de râs, de plâns şi chiar de cuget,
Însă nu m-au subţiat până la suflet.