" - Unu plus unu fac unu, întotdeauna",
mi-a spus râzând şamanul.
Abia îl mai vedeam în vis...
ce gând, ce nălucire!
Cum îşi căsca spre ceruri gura,
cu aștrii în tavanul palatin,
Un semizeu uitat de timpuri,
hrănit cu sânge de cometă,
Se răsfrângea acum din nouri,
către lăcașul carpatin.
" - O zi cu apă, una foc,
De jos în sus, de sus în jos...
Se saltă sufletul din loc,
Nimic din iad nu-i de prisos...
Se împletesc la infinit,
O mână caldă, una rece
Se duc de unde au venit:
Respiră... moartea trece!"
Cu ciocul astupat de astre,
De-n palmă-mi sângera un cui,
Din dusele-amintiri albastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu